Pentru părinții de București

Trebuie să încep cu contextul, că altfel nu merge. Adică eu n-am copii.
Dar sunt posesoarea a două bucăți nepoți, băieți, ștrengăruși și inteligenți, nu foarte răsfățați, de 10 și 12 ani. Genul care vorbesc pe mess și au skateboard. Mă bag în vorbă despre ei pentru că îi iubesc de mor (știu, asta nu-mi dă dreptul să comentez), am fost baby sitter pe gratis la amândoi în timpul meu liber și mama lor (încă) îmi mai cere sfatul uneori când e vorba de ei. A, și vorbesc cu ei pe mess, adică mă bucur de oareșce încredere din partea lor, ei m-au adăugat la listă.

Când au intrat la școală, soră-mea a început să fie îngrijorată că ”la ce să-i dea”, că lumea din jur își trimitea copii la engleză, tenis, dans, teatru și mai știu eu ce. Am sfătuit-o să-i observe întâi pe micuți, să vadă spre ce ar înclina în mod natural și după să aleagă.

Familia era disperata ca cel mic stă şi se joacă singur cu orele …. am gasit o carte scrisa de conu Paleologu, care spune că un copil inteligent n-are nevoie de  îmbranceală, el poate sa creeze un Univers întreg.

Şi sora-mea m-a ascultat. Cel mic face acum pian şi pictează. Cel mare baschet. Amândoi sunt încântați, chiar dacă asta nu va fi neapărat meseria lor.
La un moment dat soră-mea a constatat că cel mare nu arată nici o înclinație în afară de a fi foarte sociabil. I-am zis să nu dispere, să nu-l preseze, să mai aștepete, mai devreme sau mai târziu va apărea ceva să-i placă. Oricum, de mic e o fire foarte practică și activă. Și bun lider. Avea 7 ani, s-a îmbrâncit cu un coleg și când învățătoarea a cerut explicații în fața clasei, și-a susținut punctul de vedere după care, întorcându-se zâmbitor spre colegi a zis”Cine ține cu mine, să ridice mâna!”.

Unde voiam să ajung. Sora mea locuiește pe Moșilor, foarte aproape de intersecția cu Carol. Undeva în spatele blocului  se află ascuns muzeul Theodor Pallady, care e o bijuterie.
Acum vreo trei-patru ani, a aflat că sâmbăta e un atelier de pictură pentru copii, așa că a început să-l ducă pe cel mic. Costă 5lei o lecție, care nu știu cât e de importantă în sine. Dar, să scoți un copil dintre cei 4 pereți, în loc să stea cu ochii în tv sau computer și să-i clătești simțurile cu așa ceva în fiecare sâmbătătă … eu cred că e extraordinar!!!!!!!
Uitați-vă un pic la poza asta și spuneți-mi că n-am dreptate… Lecțiile se fac sus, în stânga, în pridvorul închis cu geam, copii au niște băncuțe speciale pentru pictură. Cine stă în zonă și vrea detalii, le găsiți aici.

Ideea mea e că, cu puțină bunăvoință, părinții pot să asculte cam ce-i place copilului și să aleagă pentru el ceva care să poată să-i dea și altă perspectivă asupra vieții. Și îl și învață să socializeze altfel decât la școală. Undeva, aproape de casă! Scotociți, că sunt locuri pentru cei mici care nu necesită mari eforturi financiare – că un muzeu, că o biserică, că un club pentru copii … Ce ziceți?????