Skip to content

Singurătatea unora

28 Octombrie 2009

Unii spun că au prieteni, că sunt invitați la reuniuni de familie, dar se simt singuri. A, da, au mulți prieteni virtuali și culeg roșii pe FarmVille. Și unii se declară ecologiști și atei.

Undeva se schimbă paradigma cu care eu am crescut. Am avut întotdeauna în jur familia și prietenii. Ce e aia să te simți singur? Una e să am nevoie de liniște și singurătate uneori, să nu-mi fie frică de întuneric sau să dorm singură într-o casă și alta e să mă simt singur când sunt cu alții.

Ca să nu fii singur trebuie să-ți învingi egoismul.  Când oferi și te oferi fără să aștepți neapărat ceva în schimb intri în comuniune cu celălalt. A fi împreună cu cineva înseamnă a fi deschis, a te împărtăși celuilalt. Și poți să numești asta iubire, nu e nici o exagerare. Aș vrea să-l întreb pe însinguratul de mai sus când s-a gândit ultima oară să-și surprindă în mod plăcut un prieten sau pe cineva din familie cu un gest.

Și-acum, o povestioară, oarecum legată de ce-am spus.

Prin ’87-’88, în Câmpulung Muscel, unde am făcut liceul, trăia un personaj cu totul ieșit din comun. La prânz puteai să vezi în centru, în drum spre restaurant, un bătrân adus de spate, cu baston, dar foarte elegant – totdeauna la costum, cravată și batistă la buzunar. Cu haine vechi, dar alese cu grijă și bine întreținute. Contrasta grozav cu griul comunist și prostul gust general de ani ’80. Era poetul Mihai Moșandrei, cu studii de drept la Paris, se căsătorise cu o franțuzoaică, fusese prieten din copilărie cu Ion Barbu … ce să mai … se putea face lejer un film cu viața lui.  Trăia în casa proprie, dar naționalizată (luată!) de comuniști, nu avea dreptul decât la o cameră, restul – locuit de lichele activiste de partid care deveniseră orășeni peste noapte. Şi fusese comentat de George Călinescu în ”Istoria Literaturii Române”.

MosandreiTata m-a dus la el în vizită. Nu văzusem niciodată o cameră ca aceea, parcă era desprinsă din romanele lui Proust – o cameră îmbrăcată cu un tapet mătăsos, pe pereți cu poze de familie cu boieri de secol XIX și o bibliotecă.

Pentru că am discutat despre literatură (eu întrebam, dumnealui răspundea, şi-mi punea alte întrebări ca să mă fac să-nţeleg), am ajuns la Ion Barbu şi m-a întrebat dacă ştiu de unde vine numele de ”Joc secund”. Nu ştiam. Mi-a zis că jocul prim e al lui Dumnezeu, restul, e doar secund. Am mai mers să-i arăt poezii şi să-l întreb de sănătate. Ţin minte că tocmai citisem ”Romanul adolescentului miop” al lui Mircea Eliade (roman publicat rar, cenzurat şi vândut la pachet cu o carte despre agricultură) şi l-am întrebat dacă i-a plăcut cum scrie. Răspunsul a fost ”O, da!”, urmat de o prezentare din care ar fi trebuit să iau notiţe.

La un an după am auzit că nu mai iese din casă, m-am dus să-l vizitez și țin minte că i-am cumpărat niște struguri. După un interogatoriu din partea lichelelor care locuiau în casă, s-au potolit și m-au întrebat dacă nu vreau să cumpăr vreun manuscris ”al moșului”. (Nu uitați că încă era vremea în care, să vizitezi un fost deținut politic nu era văzut ca ceva normal!) Am strâns din dinți și am trecut peste ce-aş fi vrut să le spun, venisem să-l văd pe domnul Mihai. Era în pat, sprijinit pe multe perne, dar perfect lucid și și-a cerut scuze că nu poate ridica. N-am să uit niciodată ce mi-a răspuns când l-am întrebat cum se simte: ” Domnișoară, fizic n-am nimic. Doar mă topesc. N-am pe cine iubi și nu mă mai iubește nimeni, n-am pe nimeni aproape!”. Nu mai avea pentru ce să lupte. Uneori vorbea despre unul dintre copii, o fiică din altă țară, îl vizita o dată la câțiva ani. Era bine, îl ajuta material, îi păsa, dar nu lângă el. Şi era ocolit de restul pe motiv de trecut politic nesănătos.

N-avea cu cine să-și mai împartă viața. Nu mai avea cu cine și cui să se comunice. Asta e singurătate.

P.S. Cine vrea să mă mai acuze de nostalgii boierești să citească mai întâi despre Mihai Moșandrei, am dat o trimitere mai sus. Da, sunt o nostalgică după sentimente, mod de viață, oameni, experiențe din care pot să învăț ceva care să mă schimbe în bine. Încă n-am găsit așa ceva la foști sau actuali tovarăși comuniști/socialiști autodeclarați săraci și onești… dacă găsesc, scriu și despre ei.

Anunțuri
3 comentarii leave one →
  1. angel permalink
    26 Noiembrie 2009 08:08

    Bravo, Smokey!

    • Mekone permalink*
      26 Noiembrie 2009 10:42

      Aha, uite cine mă citește ….

      • maria permalink
        2 Ianuarie 2010 20:34

        Buna! Numele meu e Maria si eu locuiesc in aceeasi zona cu tine daca iti face placere as vrea ca sa vorbim adresa mea este :marinescu_maria2002@yahoo.com.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: