Skip to content

Despre viața la țară. Dar în alta.

17 Noiembrie 2009

 

Golful Corint și Marea Ionică
Golful Corint și Marea Ionică

Uite ce vrea confruntădurerea:

”Vreau sa fie liniște perfectă noaptea, vreau un pat ca lumea, vreau cafea excelentă în fiecare dimineață, vreau mîncare organică, vreau ca natura din jurul meu să arate neatins, vreau să mă plimb ore în șir pe plajă, vreau să miroasă a mare și a pădure, vreau să văd animale, vreau să am cizme comode, vreau să nu văd oameni decât atunci când hotărasc eu.”     Cu câteva mici derogări, eu sunt pe aproape. Și imaginea de mai sus e ce văd eu de pe balcon.

Cum am ajuns aici? Am copilărit la țară, într-un sat izolat de munte, la poalele Bucegilor. Bunicii erau țărani care munceau de dimineața până seara, părinții – intelectuali de țară. Când aveam vreo 8-9 ani, tata a început să ne trimită, pe mine și pe soră-mea, să ajutăm bunicii două săptămâni la strânsul fânului în august și în sepembrie la adunat prunele. Știu că la un moment dat, pe la vreo 13 ani, m-am revoltat, că practic nu era nepărată nevoie ca noi să fim acolo, oricum bunicii plăteau câteva alte persoane din sat să-i ajute. Dar tata nu voia s-audă. Acum înțeleg de ce. Era de fapt o lecție de viață pe care nu poți s-o înveți la nici un workshop.

Grădina cu fân era undeva spre munte, erau 45 de minute de urcat până acolo, cu rucsacul cu mâncare cu tot, că bunica trebuiea să gătească pentru toți care lucrau. Unde aveam grădina, aveam o ”hodaie”, adică o căsuță cu două camere mici și un  grajd de iarnă pentru vaci. Curentul electric n-a ajuns nici azi acolo. Dacă rămâneam peste noapte, foloseam o lampă cu gaz și găteam la sobă, o sobă tradițională. Apă luam din pădure, erau vreo 10 minute de coborât prin pădure până la izvor. Mai greu era de urcat …

Seara, bunicul făcea focul afară și punea de mămăligă sau cocea cartofi … stăteam lângă foc și cântam sau ne spunea povești. Dormeam neântoarsă după. La mine nu contează așa de mult patul … dacă e liniște, dorm bine și pe podea!  Acela a fost și încă este pentru mine singurul loc în care chiar e liniște și curățenie totală, civilizația n-a ajuns până acolo. Cred că și de-asta n-am fost nevoită să caut un astfel de loc, îl am.

Când se termina cu fânul, eram bronzată, zgâriată, cu părul încâlcit și cu bătături în palme de la furcă sau greblă. Ajunsă în București, la facultate mi-am dat seama ce am învățat din toate astea. Nu mi-a fost niciodată urât sau frică de întuneric. Nu m-a atacat niciodată vreun animal, cu toate că uneori am traversat pădurea din poză singură, știind că vara urșii circulă prin zonă în căutare de zmeură și mure. Cred că, urmând sfaturile bunicilor, mi s-au creat reflexe care m-au ajutat apoi și în București, când eram studentă și mă prindea miezul nopții pe stradă singură, pe motiv de pierdut tramvaiul – acela de a avea ”microfoanele”  veșnic deschise și de a ocoli posibile primejdii. Oi fi fost și norocoasă, nu zic nu.

”Mâncarea organică” – aici e o problemă. Când am fost în Germania, cineva mi-a zis că diferența dintre un cultivator organic și celălalt e că unul fertilizează ziua, celălalt noaptea. Adică, dacă nu cunosc personal producătorul de la care cumpăr, nu cred că am cum să controlez dacă e sau nu organic, indiferent de etichetă. Cel puțin aici, în Balcani. Și, dacă e organic și e modificat genetic????  Țin minte că ai mei n-au folosit niciodată chimicale și că fructele și legumele erau mici, nu erau arătoase, aveau pete uneori, dar erau foarte gustoase și parfumate. Cum dracu să cred că tanti aia de la piață cu pancarta ”ecologic” îmi vinde roșii sănătoase când sunt imense, lucitoare și n-au nici un miros???????

A, dacă le cultivi singur …. e altă poveste … deloc ușoară! Am 20 de portocali și peste 100 de măslini în grădină. Un an e mănos, în altul nu culegi mai nimic. Și dacă nu culegi, cumperi și portocale și ulei de măsline.

”Natura să arate de neatins” – asta găsesc numai în locuri ca grădina bunicilor de sub munte. Dacă electricitatea, internetul și asfaltul au ajuns undeva … no chance să fie neatins locul!!! ….

Revenind la  mine … deci, ucenicia vieții la țară, liceul la Câmpulung Muscel, orășel liniștit care face trecerea spre oraș, după, facultate și job în București, unde pot să spun că ardeam la foc continuu –  job cu răspundere și delegații afară, prietenii de partea cealalată, plus ceva timp cu familia, înapoi în munți.

Și …. s-a-ntâmplat să-l întâlnesc pe grec. Care locuia la țară, la 150 km sud de Atena, în Peloponez. Și nu e fermier, aste a doar o pasiune. Face treabă cu creierul și cu tastatura și trimite pe net. Când am ajuns să văd unde locuiește, mi-am dat seama că, dacă vreau să rămânem împreună, va trebui să adopt același stil de viață. Adică nu tu program bătutut în cuie, doar pisici și căței de hrănit.

A fost un moment în care a trebuit să fac o radiografie a vieții mele și să aleg. Și am ales. Când m-am hotârât, mi-am dat demisia și am plecat cu o valiză. Trăiesc aici de 4 ani.

Locuiesc pe un deal, la 6 km de mare, într-o comună aflată între două orășele, unul la 10, celălalt la 15 km. Comuna propriu-zisă e la 3 km de noi. Unde locuiesc sunt de fapt livezi de măslini, viță de vie și vreo 10 case ascunse printre, unele locuite doar vara. N-avem relații decât cu o familie vecină, ne salutăm la două săptămâni și ne adunăm în caz de nevoie. Cunoștințele de jos, din sat, ajung rar la noi. Rude n-avem aproape. E o liniște relativă. Practic, când vecinul de la 100 de m se îmbată și își bate nevasta, răsună toată strada, e un ecou de teatru grec ceva de speriat. Mai trec și mașini, chiar dacă e doar un drum printre grădini. Așa că nimeni nu garantează liniștea absolută ….

Da, musafirii nu sunt așa de mulți, pentru că toți te cred un ciudat. Dar, dacă locuiești lângă mare, prin iunie încep să sune telefoanele cu apropouri.

Dezavantaje:

– dacă s-a stricat ceva, reparatorul nu va veni rapid și va cere și bani în plus, pentru drum

– dacă a căzut curentul, nu se grăbește nimeni să repare, durează cel puțin 24 de ore – știi să trăiești și la lumânare?!?!

– dacă vrei conectare la net sau cablu, nu vei avea de ales dintre prea multe oferte

– pentru securitate, ori plătești o firmă care se ocupă, ori ai cel puțin doi câini serioși, care să nu mănânce din mâna oricui

– o casă retrasă de obicei e mai mare decît una în oraș, are și ceva grădină, adică necesită mai mult timp și bani pentru întreținere decât își închipuie cineva care n-a încercat

– o casă la 30 de metri de mare are nevoie de îngrijiri speciale, ”ruginește” mai repede.

E o diferență imensă între a avea o casă de vacanță retrasă și a te retrage cu totul, adică să n-ai un loc în care să te mai întorci în caz că te-ai răzgândit.

Cum mă simt aici, cu toate astea? Din ce în ce mai bine, simt cum mi se așază viața. Pentru că bănuiam ce mă așteaptă, pentru că am lăsat loc și pentru ce nu știam, pentru că am încercat să iau și binele și mai puțin binele așa cum au venit. Fără ”niciodată”.

Concluzie: retragerea e scumpă, din orice punct de vedere ai privi. Nu oricine își permite. Dar, dacă e să fie, poate fi raiul pe pământ.

 

 

Anunțuri
22 comentarii leave one →
  1. 17 Noiembrie 2009 16:15

    frumoasa si realista retragerea ta. si mie imi sclipesc ochii la ce vrea „confruntadurerea”, dar inca mai trag cu coada ochiului la civilizatie. daca ar fi sa aleg acum, in momentul asta, as zice negresit da pentru plecare. dar ce te faci cu momentele in care simti ca mai esti util si p’aci? o decizie grea si deloc sigura. cum spuneai, ce faci daca te razgandesti? in cazul tau conteaza mult si faptul ca esti acolo impreuna cu cel care e familia ta acum. ‘femeia sa-si urmeze barbatul”, bla, bla, dar in cazuri din astea nu sunt vorbe goale. nu stiu care era cariera pentru care te pregateai tu aici, dar cred ca alegerea facuta e mai buna. se simte din ton 😉

  2. mekone permalink*
    17 Noiembrie 2009 19:16

    Util … hmm, poți să fii util de oriunde cuiva … să nu creză că eu trăiesc fără să mă mai raportez la lume. Dar o fac când vreau și cum vreau, nu mă obligă nimic. Și da, pasul nu trebuie făcut dacă nu ești convinsă și deschisă … La mine faza cu urmat băbatul s-a completat cu ce-mi place să fac … adică noi trăim din vorbe trimise prin intermediul net-ului, mă rog, dumnealui e expert, eu vioara a doua. Adică a te retrage nu înseamnă neapărat a fi doar casnică … Am toate avantajele moderne, dar mult mai multă liniște, pe toate planurile.
    Cariera n-a fost niciodată un lucru în sine pentru mine …. am vrut să-mi folosesc creierul la maxim ca să am o viață confortabilă. Viața mea a fost pe primul loc, așa că, atunci când a fost de ales, locul de muncă n-a mai contat. Ok, a fost și partea lacrimogenă din partea părinților, dar la scurt timp s-au convins că am făcut ce trebuia …

  3. 17 Noiembrie 2009 20:51

    Da’ cu e ti-am gresit? Chiar vrei sa ne plezneasca fierea de ciuda? Crezi ca nu ne este suficienta greva de la metrou si haosul din trafic?
    Uufff!
    Ce faci cu toata recolta de masline?

    • mekone permalink*
      17 Noiembrie 2009 21:15

      Dragule, m-am legat de o scriere de pe respectivul blog!
      În altă ordine de idei, las’ că știu tot, soră-mea e în București și știu prin ce trece, să nu crezi că trăiesc într-un glob … și are doi șoricei cu care vorbesc pe mess și aflu și ce n-am chef!
      Cu măslinele….păi ulei. Cine are rude la țară știe … e ca la țuică – le culegi și mergi cu dumnealor la un nenea care are un alambic de făcut ulei. Plătești în ulei sau în bani. De gătit, salată și de dat la rude și prieteni, în funcție de recoltă. La ai mei în România trimit vreo 20 de litri pe an. Care pe mine mă costă, că merg la Atena să-l trimit. Dacă mă și vizitează vara, mai primesc un bonus. Cine vrea ulei de măsline?????? (Nu tone, ceva litri acolo…..)

  4. 17 Noiembrie 2009 23:03

    🙂
    Buna seara
    Frumos blog … multe informatii inedite pe el
    Multumesc pentru vizita si comentariu
    🙂

  5. 19 Noiembrie 2009 19:23

    Doamna, trebuie sa marturisesc ca mi-a placut cum ai povestit. Ai avut curaj sa pleci, ai avut si noroc sa nimeresti bine si ai suficienta maturitate sa rezisti acolo. Ca-mi imaginez ca nu-s toate roz bombon. O gospodarie la tara (chiar cu toate avantajele tehnologiei moderne) e greu de intretinut. Cea mai buna prietena a mea a plecat tot ca tine, cu viata impachetata in 2 valize, dupa barbatul vietii ei. Si acum e in State, are o superbitate de copilas si spune ca si-a gasit linistea (are o casuta, cu curte, cu catel 🙂 ). Traieste acolo o viata pe care nu ar fi avut-o in Romania. Probabil uneori chiar e bine sa schimbi locul ca sa vina norocul 🙂 Ma tot gandesc unde sa plec 🙂

    Ma inscriu si eu la o sticla de ulei de masline 😀 Mai ales daca e bio 😛

    • mekone permalink*
      19 Noiembrie 2009 19:32

      Roz bombon nu cred că e viața nimănui … dar la mine s-a nimerit că partea mai puțin plăcută e mică de tot și … trece repede, de când sunt aici am uitat de depresii și melancolii … adică sunt norocoasă!!!!! Fiecare are locul lui sub soare …. și. cu răbdarea, treci marea …
      Te pun pe lista de ulei, când mai ajung să trimit ….

  6. 20 Noiembrie 2009 12:41

    Si totusi, te invidiez enorm pentru linistea primilor ani si pentru alegerea facuta. Mai am pana la alegeri de gen dar tind sa cred ca pentru liniste n-am de ce alege Romania.

    • mekone permalink*
      20 Noiembrie 2009 13:38

      Nu militez nicidecum pentru plecare musai din România … e loc sub soare pentru toți … ce cred cu tărie e că trebuie să-și găsească fiecare locul potrivit!!!!!!!

  7. 21 Noiembrie 2009 04:56

    No, eu zic ca ala e un loc tare potrivit si ca Grecia ta este superba! 🙂

    • mekone permalink*
      21 Noiembrie 2009 12:30

      Pentru mine e potrivit … să știi că nemulțumiți sunt oriunde, depinde de unde te uiți ….

  8. deea permalink
    27 Noiembrie 2009 00:54

    Nu vreau sa fiu off topic dar mi_e dor de „Grecia mea”, ce mai face Grecia de fapt?

    • Mekone permalink*
      28 Noiembrie 2009 01:55

      Pe scurt: Grecia rurală își culege măslinele (asta e vremea lor), iar cea urbană se întreabă de ce-a votat cu Papandreu când își numără banii. În rest, numai de bine …

  9. Dani permalink
    10 Decembrie 2009 15:22

    Frumoasa poveste, eu m-am indragostit de Grecia dintr-un film, pentru ca nu am ajuns niciodata acolo (filmul Mamma mia, actiunea se petrece tot intr-o zona retrasa).
    Ma inscriu si eu la ulei, nu degeaba

  10. 28 Mai 2010 00:43

    scrii si scrii bine si frumos, de merge la sufletul omului.
    ceva asa, aproape de tine traiesc si eu in Grecia, de cand m-am mutat aici, tot pentru un grec.
    parca in Biblie scrie ca barbatul isi urmeaza femeia. cred ca grecii stiu mai bine, ca la ei e obiceiul ca fata sa aiba casa si baiatul sa vina dupa ea. la tine, la noi a fost nitel altfel, dar e bine si asa.
    eu nu am nici gradina de maslini si nici privelistea aceea minunata. dar sunt aproape de mare, o vad de la balcon, si ma linisteste cand e senina, lina si frumoasa si ma tulbura cand o bate vantul de o invineteste.
    numai ideea ca am plecat dintre betoane, praf si mizerie si ca singurele zgomotele de care am parte aici (uneori obositoare) sunt cantecul pasarelelor si strigatele si rasetele copiilor si latratul cainelui vecinului si parca ma face sa ma simt ca intr-o gradina de maslini si portocali.
    fiecare isi traieste visul vietii asa cum ii place sa „doarma”

    • Mekone permalink*
      28 Mai 2010 14:06

      Tinergetic, nu stiu cât de bine scriu, scopul blogului e să scriu despre mine, despre ce mă supără sau mă bucură! Si dac cineva gaseste ceva cunoscut, nu pot decat sa ma bucur. Si asa e, fiecare alege cum traieste ….

  11. gheorghita geanina permalink
    13 Februarie 2011 19:48

    buna…intre un biberon de lapte si un pisu la olita…..da v_am descoperit pe dvs…..va inteleg perfect….cu hotarirea de a urma barbatul……..sunteti minunata…….si eu locuiesc in grecia in sparti…..ma bucur ca vam gasit

    • Mekone permalink*
      21 Februarie 2011 15:40

      Geanina, bine ai venit! Minunata …. hmmm …. nu prea stiu …. ma bucur de intalnire!

  12. 21 Decembrie 2011 20:28

    Buna seara 🙂
    Ma bucur ca ne-am gasit. Iubesc Grecia – stancoasa, arida, dar cu mult suflet.Este nemaipomenit sa intalnesti barbatul cu care sa vrei sa-ti petreci restul de viata oriunde pe pamant. Oriunde in lume.:)

    • Mekone permalink*
      21 Decembrie 2011 21:14

      Mulţumesc de vizită şi de gândul frumos, Desy!

Trackbacks

  1. Eu şi Grecia înlăcrimată « MEKONE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: