Skip to content

De ce premierul Greciei, Giorgos Papandreou, trebuie sa plece urgent

4 Noiembrie 2011
tags:

Recapitulare a ultimilor doi ani

Acum doi ani, socialiştii au câştigat alegerile în Grecia. Criza incepuse să-şi arate colţii şi guvernarea de dreapta avea deja un program de masuri nu foarte plăcut, fără ideea unui împrumut din afară.
Înainte de alegeri, Papandreou a tot repetat ”Sunt bani!”, ca şi cum cei aflaţi la conducere erau toţi nebuni şi mincinoşi. Primul lucru făcut de socialişti a fost să ceară bani de la FMI – dintr-o dată, nu mai erau bani!
Când s-a votat în Parlament, opoziţia a votat împotriva împrumutului.
Paranteză – nici stânga, nici dreapta nu sunt perfecte, dar, cei de dreapta au întotdeauna un set de valori cu care merg până la capăt. Ceea ce stânga n-are. Să dau un exemplu – la votarea primei tranşe de împrumut în Parlament, Dora Bakoyani, membră a principalului partid de opoziţie, Noua Democraţie, n-a ţinut cont de direcţia partidului de a vota împotrivă, ci a votat pentru. A doua zi a fost dată afară din partid, chiar dacă a fost primăriţa Atenei în timpul Jocurilor Olimpice, Ministru de Externe în guvernul Karamanlis şi este fiica unui politician influent. Alt aspect – la următoarele alegeri din partid n-a mai fost ales şef Karamanlis, cum era tradiţia, ci o persoană nouă şi energică, Antonis Samaras. La dreapta se mai schimbă ceva, la stânga – deocamdată nimic, aceeaşi încremenire în proiect. Închid paranteza.
Să revin la împrumut. Fiecare tranşă de împrumut a fost urmată de măsuri de austeritate care, normal, au nemulţumit populaţia pentru că multe n-au nici o logică şi nu ajută deloc, după cum va povesteam aici în iulie.
În tot acest timp, premierul Papandreou n-a schiţat nici un gest că l-ar interesa ce spune poporul.
La ultima votare de saptamâna trecută, mii de oameni au protestat în faţa Parlamentului. Ţara merge din rău în mai rău după doi ani de guvernare. Oamenii au ajuns deja la disperare. Printre declaraţiile goale de salvare a ţării din ultimele luni, la un moment, premierul a strecurat şi ideea unui guvern de uniune naţională. Adică, de ce să nu scoată castanele din foc şi altcineva … Şi a presat opoziţia să voteze împrumutul. Ceea ce nu s-a întâmplat, a fost votat din nou la limită doar de o parte a parlamentarilor.
Şi, dintr-o dată, fără să se consulte cu guvernul sau partidul, premierul Papandreou a anunţat că vrea un referendum în care grecii să se pronunţe dacă mai vor în zona euro sau nu. Şi că vineri vrea vot de încredere de la Parlament. A doua zi, vicepremierul Venizelos a intrat în spital. Azi, Venizelos a apărut şi a declarat că e împotriva referendumului. Doi parlamentari socialişti şi-au dat demisia. Pe rând, apar parlamentari şi membri ai guvernului care spun clar că sunt împotriva referendumului. La final, Papandreou a declarat că …. renunţă, dar tot vrea votul de încredere în Parlament!

Şeful principalului partid de opoziţie a apărut la tv şi a propus un guvern de tehnicieni care să asigure tranziţia până la organizarea de alegeri. Papandreou, nu şi nu. Ar vrea guvern de unitate naţională, adică …. să se schimbe ceva, dar să rămână bine înfipţi în scaune cei care au dus ţara în haos.

Jurnaliştii greci deja vorbesc despre cazul patologic Papandreou, nimeni nu mai ştie cum să analizeze ceea ce face dumnealui şi de ce nu-şi dă demisia, de ce nu vrea să oprească agonia la care i-a condus pe greci.

Întrebări întrebătoare

De ce premierul Papandreu n-a facut acest refendum acum doi ani, înainte de cere doar în numele socialiştilor prima tranşă de împrumut?
De ce a anunţat un referendum imediat după aprobarea de către FMI a unei noi tranşe, ştiind că asta va scădea credibilitatea Greciei?
Dacă anunţarea referendumului a făcut rău pieţelor europene şi i-a înfuriat pe decidenţii majori, Germania şi Franţa, cui din afara Europei foloseşte acest anunţ?
Dacă găsiţi răspunsul la ultima întrebare veţi şti şi pentru cine lucrează de fapt Giorgos Jeffrey Papandreou, premierul care vorbeşte mai bine engleza cu accent american decât limba ţării pe care pretinde că o reprezintă, se dă pe twitter şi nu ştie să lege două vorbe în limba greacă fără hârtia scrisă de consilier.
În acest moment, nimeni din Grecia nu mai crede în el, nici măcar oportuniştii pe care s-a sprijinit în cei doi ani de guvernare şi care acum îi întorc spatele.

Anunțuri
3 comentarii leave one →
  1. ana permalink
    17 Februarie 2012 13:30

    buna, nu ai mai scris de mult timp
    imi place cum scrii, plus ca pari a fi romanca avand singurul blog lecturabil despre grecia

Trackbacks

  1. Ce nu spune Christine Lagarde despre Grecia « MEKONE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: