Skip to content

”Balkania contemporană” sau emoţia unei academii în miniatură

30 Mai 2013

Povestire în două acte – decembrie 2012, martie 2013, Atena

Actul I   

”Atunci când ştii cine eşti, ai încredere în tine însuţi.”(Monica Săvulescu Voudouri)

Şi, atunci când ai încredere în tine, ai curajul să-l traduci pe Caragiale în limba greacă, limba strămoşilor lui, şi să spui la prezentarea traducerii ”Mulţumesc pentru că exişti, domnule Caragiale!”(Angela Bratsou)

Angela_Bratsou

Angela Bratsou

Numele din paranteze sunt ale celor două doamne care au făcut posibile evenimente mai mult decât culturale, două persoane care dovedesc prin munca de-o viaţă că sunt cetăţeni ai lumii, dar, în acelaşi timp, două persoane conectate la cultura şi viaţa românească.

Eu am participat la doua dintre dintre evenimentele create de dumnealor – primul, pe 15 decembrie 2012, atunci când cenaclul atenian Balkania Contemporană (condus cu graţie de Monica Săvulescu Voudouri) a prezentat două cărţi – un volum omagial Caragiale şi un volum despre Romania din diaspora, coordonatoarea evenimentului şi a atelierului de traduceri fiind inimoasa traducătoare Angela Bratsou (cine o cunoaşte, ştie de ce o numesc aşa!).

În Grecia poţi întâlni mai multe feluri de români. Cei care au venit  aici înainte sau după 1989, cei care au emigrat pentru a se întoarce în ţara părinţilor refugiaţi, cei care au ajuns aici prin căsătorie sau cei care au ales să trăiască aici din motive mai mult sau mai puţin economice. Mai nou, întâlnim tineri veniţi la studii şi lucrători sezonieri, cei care încă nu s-au hotărât dacă se vor stabili sau nu pe pământul elen. Dincolo de prezentarea de carte pentru care venisem, pentru mine a fost a fost o surpriză plăcută să cunosc români din toate grupurile pe care le-am amintit mai sus la un eveniment cultural.

Seara a fost ceva între un cenaclu şi o lansare oficială de carte, o parte dintre vorbitori au avut mari emoţii, dar i-am admirat sincer că au reuşit să treacă peste şi  …. să creeze emoţie!

În sală au fost şi români şi greci, aşa că s-a ”jonglat” cu ambele limbi, fără traducere paralelă tot timpul, ceea ce mi s-a părut tare inteligent gândit. Adică n-a fost o seară de tip oficial, ci o întîlnire între două culturi găzduită elegant de Ambasada României din Atena. Evenimentul a fost deschis de către reprezentantul ambasadei, Alexandru Junescu – foarte pe scurt şi la obiect ne-a urat bun venit în câteva fraze.

Prima parte a fost dedicată unei cărţi-bijuterie cu şi despre Caragiale,”Şapte schiţe – I.L.Caragiale”. Un volum bilingv (în limbile română şi greacă) atent realizat – de la profilul lui Caragiale de pe copertă, la cele şapte schiţe traduse, la eseul scris de Stavros Deligiorgis (în care explică în constă universalitatea lui Caragiale şi înscrierea acestuia în contextul literar românesc) şi până la calitatea hârtiei.  O carte pe care simţi nevoia să o mângâi când o ai în mâini.

Primul vorbitor a fost Stavros Deligiorgis, un fel de Sean Connery- filolog cu activitate şi cultură internaţională care nu doar vorbeşte sau scrie despre literatură, dar practică arta înaltă. Domnia sa are origini greceşti, dar s-a născut şi a plecat la 14 ani din România, a trăit în Grecia şi America, dar vorbeşte limba română (alături de multe multe altele) ca şi cum ieri ar fi plecat din ţară.

Evghenia Tselenti, traducătoare româno-elenă-franceză, a vorbit tare frumos despre problemele de traducere – de exemplu, ce probleme ai când traduci borş sau tizană în limba cuiva care n-are borş în ţara lui. Victor Ivanovici s-a întrebat dacă un grec fără cunoştinţe de limba română va râde citind Caragiale.

Din partea editurii elene Allotropo, care a publicat volumul, au vorbit Kostas Karatzas, la primul contact literatura română, şi Katerina Frangou, care l-a amintit pe Eugen Ionescu.

O tânără actriţă grecoaică, Stavroula Mousouli a citit şi interpretat varianta în limba elenă a schiţei ”Domnul Goe”. Din când în când i-am auzit râzând pe grecii din spatele meu, deci nenea Iancu trece dincolo de timp şi graniţe! A urmat o proiecţie cu scene din ”O noapte furtunoasă” şi ”O scrisoare pierdută” cu teatrul Masca (pesonal, aş fi preferat o reprezentaţie  live!)

A doua parte a fost prezentarea cărţii ”România din afara graniţelor: Avem!”, scrisă de Monica Săvulescu Voudouri, o carte de eseuri despre imigranţii români care, oriunde s-ar afla, sunt o valoare (editura TracusArte 2012).

Cartea a fost prezentată pe rând de către emoţionata Oriana Dincă (psiholog)  şi de către Dan Petrescu (matematician care lucrează în asigurări) care a spus că volumul poate fi citit în metrou, că e o carte vie în care mulţi ne putem regăsi. A urmat psihologul Nikos Papasetrgiou – după ce a spus că el nu circulă cu metroul, a preferat  să renunţe la protocol şi a vorbit de undeva din mijlocul celor prezenţi, nu din faţa auditoriului care se pare că l-a intimidat.

Monica_Voudouris

Monica Voudouri şi Kostas Karatzas

În încheiere, autoarea cărţii, Monica Săvulescu Voudouri (sociolog şi scriitor  cu cărţi deja traduse în mai multe limbi), a citit primul eseu care se încheie asfel

”… uite aici, punctul forte de ultima ora al diasporelor! Grupul tau are nevoie de tine! Şi, paradoxal, având posibilitatea să-ţi dovedeşti valoarea, devii puternic şi-n ochii grupului ţării în care trăieşti. Ultimii ani, în care ne-am înmulţit în nenumarate locuri pe glob, ne-au sporit forţa. Cei care se ocupa cu mersul comunităţilor, sociologii, spun chiar că etnoprofesia este o treaptă a transnaţionalismului. Iar transnaţionalismul, semnul sub care se profilează viitorul comunităţilor umane. Când nu se va mai opera la nivelul identităţii cu dihotomia „ori-ori“. Ci cu „si-si“.”

(dacă vreţi să vă delectaţi cu câteva dintre scrierile doamnei Voudouri, intraţi aici şi daţi o căutare după numele Voudouri)

Actul al II-lea

Cum ar fi să trăiţi în altă ţară, să mergeţi la o acţiune culturală adresată românilor şi să descoperiţi că aveţi ocazia să staţi faţă în faţă şi să discutaţi cu cineva care l-a întâlnit pe Mircea Eliade sau pe Marin Sorescu sau pe amândoi în acelaşi timp? Eu am păţit-o şi am avut emoţii cum n-am mai avut de mulţi ani!

Asta mi s-a întâmplat pe 9 martie, la o nouă întîlnire a  Atelierului de traduceri,  întâlnire care a avut ca temă două volume de traduceri din limba română în limba greacă – Panait Istrati şi Tudor Arghezi. Ce s-a întâmplat de fapt la întâlnirea de la librăria ateniană ΙΩΝ?

Organizatoarele şi sufletul acţiunii, M.Voudouri şi A. Bratsou, au adus din nou la aceeaşi masă pe Evghenia Tselenti şi pe Stavros Deligiorgis (profesor emerit la Universitate Iowa, SUA, acolo unde l-a şi întîlnit pe Mircea Eliade – aici, la pag.4, aveţi dovada – şi în prezent, printre altele, parte în Programul pentru traducători al Universităţii din Atena).

Cei doi traducători de înaltă clasă, în bunăvoinţa lor,  urmează să sprijine şi să-i îndrume pe cei care vor să fie implicaţi în traducerea volumelor respective.  De partea cealală, s-a adunat un buchet de traducători români veniţi din diferite părţi ale Greciei, plus doi învăţăcei dintre care fac şi eu parte.

Deligiorgis_Bratsou

Symeon Argyropoulos, Prof. Stavros Deligiorgos, Angela Bratsou, Luminiţa Kotsopoulou, Adela Pricop

Linia centrală a discuţiei a fost despre traducerile propuse. Profesorul Stavros Deligiorgis ne-a vorbit despre traducere ca mitologie a literaturii şi despre faptul că o traducere nu se face cuvânt cu cuvânt, trebui să curgă şi trebuie urmat sensul. Pe lângă traducător talentat, profesorul S. Deligiorgis e şi un pedagog de mare clasă – ştie să spună clar lucuri serioase (ce dicţionare trebuie folosite şi ce autori greci ar trebui să fie citiţi), dar ştie şi când să puncteze cu o glumă ca să destindă atmosfera. Din dialogul dumnealui cu Evghenia Tselenti am aflat că un traducător nu se pensionează niciodată şi că, o traducere, atunci când a ajuns la tipar, rămâne fără cordon ombilical, nu mai are rost să revii sau  să rămâi blocat în ce ai fi spus mai bine. Să nu vă mai spun că avea în servietă dicţionare şi lexicoane care au circulat printre noi ca să ştim ce să folosim!… Câţi profesori mai fac asta???????

Evghenia Tselenti, grijulie din priviri cu fiecare dintre noi, a comentat despre problemele de traducere şi s-a amuzat când cineva a spus că e greu să traduci în greacă varză călită (grecii nu mănâncă aşa ceva, doar salată de varză crudă!). Din discuţii, au fost propuşi pentru traduceri viitoare Nichita Stănescu, Marin Sorescu şi Eugen Barbu.

Ca să ne cunoaştem, ne-am prezentat pe scurt şi am văzut că ţara era bine reprezentată – la Deva până la Cluj, de la Botoşani până la Ploieşti şi de peste Prut.  S-au stabilit şi nişte termene, că altfel nu iese treaba bună – în vară,  o primă formă a traducerilor şi în decembrie, o lansare de volum la Ambasadă, dacă tot ne-a onorat cu prezenţa doamna Alina Băbeanu, ca reprezentat al statului român. După încheierea oficială a discuţiilor am mai stat la poveşti (aşa am aflat despre povestea cu Mircea Eliade) şi am schimbat adrese de email.

Eu nu sunt traducător, deocamdată citesc cu dicţionarul lângă mine. Dar, de la o astfel de întâlnire, n-ai cum să pleci fără să fi îmbogăţit, fără ideea că poţi să faci mai mult de unul singur sau împreună cu ceilalţi care îţi acordă tot sprijinul.

Ca să ajung la librăria ΙΩΝ unde a avut loc întîlnirea am trecut prin faţa Academiei Ateniene. Şi, când am plecat, trecând din nou prin faţa Academiei, m-am gândit că Atelierul de traduceri al Balkaniei Contemporane e o academie în miniatură, o şcoală de reflecţie şi de posibilităţi infinite.

Cine are urechi de auzit să audă!

Notă: Două variante ale acestui articol au fost publicate deja aici şi aici.

 

Anunțuri
3 comentarii leave one →
  1. 6 Decembrie 2013 18:00

    frumos articol 😉

    • Mekone permalink*
      9 Decembrie 2013 23:54

      Mulţumesc, meritul e fost al celor implicaţi în eveniment, eu, doar cu povestea!

Trackbacks

  1. Istorie cu sufletul în palmă | MEKONE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s